Stiu ca este foarte urat din partea mea ce fac … adica il las balta si imi readuc aminte acum dupa foarte mult timp ca a existat candva rustyrst’s blog ! E ca si cum ai lasa pe cineva in spate si nici macar nu iti iei adio de la el. Adica ,na, puteam macar sa postez ca se inchide. Dar cel putin It’s Aliveeee… again .
De ultima data de cand am scris s-au schimbat foarte multe.Folosesc des cuvantul foarte si nu este chiar ok, da dati-mi un timp sa ma obisnuiesc din nou cu scrieri lungi. Deci, pe cand am incetat sa mai scriu eram pe la mijlocul clasei a 12-a din cate imi aduc aminte ! Alea erau vremurile bune … care au cam apus. Aveam alte planuri pentru zilele ce urmau, dar nu mereu e asa cum vrem noi, corect? Bun, deci am lasat blogul deoparte pentru a invata si a ajunge la o facultate ok. Un motiv destul de bun, nu? Bullshit. Ce s-a intamplat defapt : cam intrasem in rahat. Probleme la unele materii, bacul era la o aruncare de bat si mie nu imi venea sa cred. Bun. A venit bacul. Ce s-a intamplat defapt atunci? Am avut nenorocul sa pic in prima sesiune la mate, obiectul de care imi era cel mai putin frica. Asa ca toata vara am cam petrecut-o invatand. Oricum, ti se cam taie de distractie cand stii ca esti pana in gat. Prietenii incepeau sa se duca pe rand prin tara. Ma rog, a venit a 2a sesiune, am luat la mate, dar nu s-a indreptat nimic. Am ramas in vechea Braila care mi-a ajuns pana peste cap.Facultatea la Bucuresti care ii strigam cu 3 luni inainte de bac „here i come” s-a transformat in facultatea la Braila, cu program de frecventa redusa. De ce am ales frecventa redusa? Am zis ca macar daca am ramas aici, macar imi caut ceva de munca. Se pare ca nici aici nu am avut noroc. Treptat am realizat ca odata cu terminarea vacantei mai mi-au ramas doar vreo 4 prieteni dintre care doar unu e in oras si el mai mereu ocupat cu facultatea lui. La facultate nu prea pot sa imi fac prieteni ca majoritatea sunt de varsta lu tata. Asa ca am ramas cam singur prin vagauna asta.
Asa ca … uite o gramada de motive pentru care nu iti mai arde de intretinut un blog. Atunci cand viata nu e chiar deloc roz, ci mai mult maro, nu iti arde deloc sa tii in picioare un blog. Dar acum se pare ca am trecut peste toate. Nu m-am obisnuit inca cu toate astea, dar macar pot sa privesc inainte. Singurul motiv pentru care am readus la viata jurnalul asta online este ca , oricat ai fi sub cacat, trebuie sa ai puterea sa iesi de acolo. Deci de acum inainte e oficial. Rustyrst’s Blog va merge inainte!
Rustyrst's Blog 
Lasă un comentariu