Luceafarul … Pe bune! 03/04/2009

NU credeam sa scriu vreodata ceva despre Luceafarul sau Mihai Eminescu. Nu sunt o persoana care sa ii placa romana, din contra, nu o inteleg… eu sunt mai mult in partea reala, avand pasiune pentru matematica mai mult. Dar aseara am citit poemul pentru ca imi trebuie pentru bac. Dupa ce am terminat de citit tot, chiar m-a impresionat firul epic al poemului si ceea ce s-a desprins din el. Inca nu mi-am schimbat parerea despre „cel mai mare poet al tarii” , ca acesta a fost un afemeiat, profitand de talentul sau pentru literatura, atunci fiind o adevarata inzestrare aceasta pasiune. Pe femei le „molesau” poeziile in acea perioada, se topeau la ascultarea unei poezii dedicate ei. Sa nu uitam ca Eminescu avea si o iubita a lui , pe Veronica, pe care chiar o iubea, dar asta nu ii limita pasiunea pentru femeile frumoase. De altfel, poetul nostru national a murit de sifilis. Asta o stie toata lumea.. culmea, doar profesorii nu o stiu… tin sa cred ca asta este doar un fel de protectie fata de copii, pentru a nu avea o idee gresita fata de poet. Mie mi se pare ok chestia asta… adica ,daca era un geniu al genului, asta nu ii interzicea sa aiba anumite vicii, fetishuri sau pitici pe creieri.

Unde am vrut sa ajung cu Luceafarul. Ceea ce ni sa predat in scoala este corect, nu contest, dar ideea unui om in zilele noastre este interpretata altfel. Nu tin sa par amuzant, chiar nu vreau asta… sunt cat se poate de realist. Luceafarul este omul superior, personajele sunt la fel ca cele studiate… toate bune si frumoase pana aici. Ce am inteles si m-a atins in toata povestea asta. Luceafarul, omul superior, se indragosteste de o fata pamanteana la dorintele acestea de a-l intalni, „invocandu-l” in lumea noastra. Aceasta pare a fi indragostita de el … pare. Cand acesta a vrut sa ii daruiasca totul, nemurire, imparatie langa el, aceasta refuza spunandu-i ca nu renunta la lumea ei. Acesta se duce la Hyperion sa ii spuna ca renunta la tot ce are doar pentru a fi muritor si a fi cu acea fata. Hyperion il refuza (dupa parerea mea bine a facut… in acest fel i-a facut un bine) , spunandu-i sa se duca inapoi si sa vada ce face „iubita” lui. Acesta , intors dupa spusele „zeului suprem” , observa ca fata de imparat era in bratele altui baiat de la curte, scena dintre ei parand destul de romantica. Catalina cand il vede, il implora din nou sa coboare in lumea ei.Partea mea preferata este dovada Luceafarului de superioritate. „Ce-ti pasa tie , chip de lut,/ Dac-oi fi eu sau altul? // Traind in cercul vostru stramt/ Norocul va petrece, / Ci eu in lumea mea ma simt / Nemuritor si rece. ” Intr-adevar, aici mi-a placut atitudinea si taria Luceafarului.

Tot ce am citit in acel laudat poem se intalneste si in lumea reala, dar nu stiu cati dintre noi avem aceeasi tarie ca si a Luceafarului. Daca as fi citit opera asta acum ceva timp poate as fi stiut cum sa procedez in anumite cazuri. Oricum, aici tot respectul pentru Eminescu. Un sfat demn de urmat si o situatie cat se poate de reala. Pune-te in locul Luceafarului si ai sa vezi la ce ma refer. Ai renunta la orice numai sa va fie bine,in favoarea ei, dar apoi realizezi ca tot ce ai facut a fost gresit ca ea s-a aruncat in bratele altuia sau pur si simplu s-a saturat de tine si te lasa de izbeliste. Norocul nostru ca fiecare avem un Hyperion al nostru, in cazul real nu un superior, ci un prieten bun care sa vada situatia dinafara relatiei si iti poate spune daca ce faci e bine sau nu. Cat despre replica Luceafarului de la final… bine gandit si foarte corect. Daca ceva nu merge bine, cu siguranta poate merge mai prost. Ori incepi altceva, ori doar lasi totul in pace… reparatiile nu sunt de aceiasi calitate ca lucrurile noi.

Blestem, pauza sau … ghinion? 02/17/2009

Stau si ma intreb de la un timp : blestem, pauza sau doar ghinion? A trecut o perioada destul lunga de cand nu am mai fost intr-o relatie. Nu va ganditi la foarte mult timp… o luna , o luna si putin. Dar inainte era totul altfel, era diferit. Nu puteam sa ma plang , chiar daca nu era ceva serios sau chiar daca nu mergea asa bine. Iti dai seama, nu vreau sa am cine stie ce pizda (scuze de limbaj, dar pana la urma asa le-a numit multa lume, nu? ) care e prea extravaganta, sau sa am 2 la 3 zile. Nu , nu sunt exagerat in gandire, in decizii, in optiuni. Poate nu este un articol care ar merita postat , poate ca nu intereseaza pe nimeni, dar este blog ,nu ? Virtual journal, right? Si , acuma vorbesc cu baietii, dar e imposibil sa nu fi trecut niciunul dintre voi printr-o perioada de genul. Si nu ma refer la baietii de genul „frate, vreau cat mai multe femei doar pentru mine” ,dar nici la cei care habar nu au ce este ala vagin sau clitoris. Sincer, acuma cine poate admite ca nu sunt si genul asta de baieti printre noi? Uitate in jur, si tu ii ai in clasa sau la locul de munca. E plina lumea de ei pentru ca a avut mami grija de ei sa nu faca cunostinta cu fete pentru ca „nu e timpul”. Daca nu cat esti la o varsta mai mica, atunci cand? Cand nu o sa te bage nici una in seama pentru ca nu stii sa porti o discutie? Ma rog, ma abat de la subiect.

Revin.Din nou stau si ma intreb : blestem , pauza sau ghinion? Poate acum ma intrebi „cum dracu blestem?” … recunosc, nu sunt un sfant … poate ca nu m-am purtat frumos cu anumite fete care meritau mai mult.  Recunosc chestia asta si sincer … daca vreuna dintre ele citesc acum articolul asta … imi pare sincer rau.. oricum, multumesc pentru toate clipele frumoase, pentru tot ce mi-ati oferit. Cu toate ca de obicei sau sfarsit aiurea, multumesc chiar si pentru chestia asta. Nu o spun cu rautate, ba chiar va multumesc sincer pentru ca chestiile astea mi-au deschis ochii si mi-au pus capul pe umeri. Dar recunosc ca am fost panarama si cu fete care au meritat-o din plin.Pentru asta nu imi pare rau deloc. Cu tot respectul, dar acele fete, in caz de citesc acum, le urez sa ma pupe-n cur … si daca s-au suparat, sa ma intoarca pe partea cealalta si sa ma pupe si acolo. Sunt un ipocrit, ce sa imi faci? Parca barbatii erau porci, nu? Voi alegeti sa va culcati cu porcii, nu ei va obliga.

Apoi m-ai intreba „atunci de ce iti sta gandul la o pauza?… pari destul de convingator cu <<blestemul>> ala despre care vorbeai”. Pei sunt intr-o perioada cam aiurea. Clasa a 12-a isi spune cuvantul. Si nu e din cauza ca as sta eu sa invat toata ziua, sa stau cu capul infipt in carti ,caiete , eseuri si formule. Dar este pur si simplu stresul ala permanent… nu esti constient de el, da el exista. E ca un fel de drog aiurea gen amfetamina … pe moment incerci sa o scoti la capat cu scoala, dar dupa ce ai timpul tau liber, nu ai chef de nimica. Ar mai fi un motiv verde si cu proprietatea „cum apare, cum dispare”. Nu , nu e vorba de iarba, este vorba de bani. Si ,fetelor, voi ne-ati adus in starea asta. Ati ajuns ca numarul baietilor care se lasa de scoala sa fie in crestere. Si mai spuneti ca barbatii sunt porci. De aia tot mai multi elevi de sex masculin se lasa de scoala si se apuca de munca, pentru ca fetei lui sa ii fie bine. Si voi ce faceti dupa o anumita perioada? Va futeti cu altul sau il parasiti pentru ca nu mai merge. Nu generalizez aici, dar sunt destule fete de genu.Si trebuie sa recunoasteti ca preferati BMW in locul vechei Daciute, lasand la o parte sentimente si restul. Doar pana la urma, sentimentele nu tin de foame sau de cald, nu? Ma rog, chestia asta nu am inteles-o niciodata. Problema banilor am intalnit-o si eu. Nu neaparat ca vreau bani „ca sa impresionez pizde” . Nu despre asta este vorba in cazul meu. Fuck it, vrei sa fii cu mine, fii cu mine, nu cu buzunarele mele ca s-ar putea sa le am gaurite. Dar trebuie sa spun ca fac parte dintr-o familie modesta, asa ca nu imi permit luxul. Nu pot sa spun ca nu am ce manca sau ca imi curg balele la colegul care bea o Coca Cola sau care mananca un sandwich de la fast-food. Nu in sensul ala de „familie modesta” . Familie modesta in sensul ca prefer sa inghet 3 minute in statie la maxi taxi in loc sa raman fara bani ca am luat un taxi; modesta in sensul ca imi plac mai mult iesirile pe strada pe bani putini decat cluburile scumpe; modesta in sensul ca nu imi plac cumparaturile in mall si prefer eastbay.com pentru ca sunt mai mult reduceri la haine bune. Modesta in sensul ca prefer sa nu raman fara bani in buzunar preferand pentru o zi luxul si pentru 3 „foamea” . Nu sunt un zgarcit, atunci cand am si pot, ajut si dau si eu de la mine, dar prefer sa imi petrec timpul intr-un stil constant pentru 4 zile sa zicem , decat 1 zi sa fiu la un nivel ridicat si 3 sa ma tarasc la un nivel inferior (metaforic vorbind) ? Nu ma consider exagerat sau zgarcit din punctul asta de vedere, ma consider dar rational si echilibrat. Si atunci cum sa isi permita o fata o relatie de genul cand are o gramada de optiuni pentru baieti cu „high values” ? Deci ar putea fi pauza din cauza zilelor pe care le traim. Mai rar cate o fata care sa vada si in interior decat un cerc cu o stea in trei unghiuri in grila de la masina. Stiti la ce ma refer.

Ghinion? Eeeeh, la ghinion este pur si simplu ghinion. Nu poate fi explicat. Pot fi zile bune sau zile rele. Nu poti defini asta. Este pur si simplu asa cum este. Nu le poti schimba, nu le poti imbunatati sau inrautati. Daca iti merge bine, nu ai vrea sa o faci sa mearga prost, nu? Iar daca iti merge prost, ar fi o prostie sa vrei sa iti mearga mai prost.Este doar pur si simplu ghinion, nu are un corp propriu, nu are miros, nu are culoare, nu are materie… e pur si simplu vid. Atunci stai si te intrebi … poate ghinionul sa fie un infinit care nu se termina? Nu este , doar ca iti da starea ca asta nu se va termina.

Si pana la urma, totul se rezuma la sentimente, sex si forme? Pentru asta traiesc toti baietii? Pentru a avea cat mai multe fete? Asta te-ar duce inapoi in lumea animala, nu? Adica ,daca ai fi un animal ,nu ti-ar pasa ce futi , unde futi si cand futi? Pey atunci si pe fete le-ar aduce in rasa animala, pentru ca altfel nu ti-ar pasa cu cine te futi si ce conduce cel ce te fute? De cate ori am folosit cuvantul a fute mai sus? Totul se rezuma doar la „a fute” ? Asta sa fie frica fetelor? Da , probabil, dar poate a celor de la gradinita . Sa recunoastem acuma, daca ai facut-o odata, fata fiind, si esti libera , sau chiar ocupata, nu spune ca iti displace sexul. Deci care este rostul relatiilor? Doar sexul si toata rutina asta? Nu, asta ne deosebeste de animale. Om fiind, ai nevoie de cineva care sa te sprijine in ceea ce faci, fie bine sau rau. Sunt prietenii, dar prietenii nu iti pot oferi tot ce iti ofera persoana apropiata, cum nici persoana apropiata nu iti poate oferi ce iti ofera prietenii.Oricine spune ca este de piatra, minte. Oricine are sentimente. Oricine simte ceva intr-un moment. Si sunt clipe in care simti tristete si ai vrea ca cineva sa iti fie aproape in acele momente si sa poti discuta cu acea persoana ca de la egal la egal. Oricine are nevoie de o relatie. E imposibil sa spui ca nu iti mai trebuie asa ceva. Poti doar sa spui ca ti-ai ocupat timpul cu altceva in anumite perioade, dar nu poti spune ca in adancul tau nu ai amintirea cuiva inchisa acolo.

Din tot ce am scris mai sus, un singur lucru mi-a scapat : amintirea a ceea ce a fost frumos candva. Poate ca ai avut candva pe cineva care te intelegea mereu si cu care ai fi vrut sa fii toata viata. Poate ca iti spui ca nu va mai merge niciodata, sau poate ca ai incercat, dar nu mai era la fel daca nu era ea. Orice baiat a avut o fata care i-a marcat viata. Acum ma intorc la mine … oare asta sa fie? Sa nu imi pot scoate din cap toate acele lucruri care au fost candva? Adevarul e ca de atunci , si a trecut o perioada lunga … destul de lunga… foarte lunga … nu a mai fost nimic ok din punctul asta de vedere. Sa fie ea? Nu, nu poate sa fie ea … doar am renuntat demult. Nu trebuie sa fie ea si eu nu trebuie sa ma gandesc la asta. Dar orice ar fi fost, ea a pus un punct prea apasat care m-a marcat. Acum sa fie frica de ceea ce a fost candva sa nu se repete? Nu , nu poate fi asta, am mai cunoscut odata sentimentul, nu il voi mai cunoaste vreodata. Nu am voie sa mai simt sentimentul ala cand totul se termina. Dar toate astea, tot ce am pus cap la cap si am inteles sa isi spuna cuvantul abia acum?Probabil.

Tragand o linie in tot ce am stat si am cugetat, am ajuns la o concluzie, pe care eu si unul dintre cei mai buni tovarasi il dezbateam acum o perioada : doar prostii au noroc in viata. Cand vezi tot felul de pokemoni sau tot felul de oameni terminati ca nu se plang din punctul asta de vedere, ce mai poti spune? Ca nu asta e destinul meu? Ce vina am eu ca nu m-am nascut cu un tata patron si cu o mama doctorita? Cum poti sta langa un tip care nu poate lega 2 cuvinte in limba romana si vrea sa dea la facultatea de limbi straine? Cum poti sta langa un tip care traieste dupa modelul altcuiva de a trai si nu isi poate pune bazele morale pentru felul lui de a fi, copiind pe altcineva in tot ceea ce face? Cum poti trai cu gandul ca daca persoana langa care stai ar falimenta maine, tu oricum gasesti altul la fel? Asta nu se cheama ipocrizie? Si mi se spune mie ca sunt ipocrit. Nu sunt nici pe departe.

Acum , dupa tot ce am dezbatut mai devreme si am vazut ca nu ma incadrez intr-o clasa de oameni cu un avantaj pentru a avea o relatie in zilele noastre, ma intreb totusi : tot eu sunt de vina?  De ce ma mai mir? Si acum ma intreb din nou : blestem , pauza sau … ghinion?